Deodorantul cincinalului - piatra de alaun

Mi s-a parut amuzant sa aleg un titlu de inspiratie comunista, pietricica mea va implini in curand doar 4 ani. :)) Arata aproape la fel ca in prima zi (evident, n-am folosit-o intensiv), plus ca am reusit performanta sa n-o transform in tandari.

 Dupa ce m-am documentat putin inainte sa o cumpar, am stiut ca va functiona excelent in cazul meu. Eu nu transpir nici macar in limitele normalului la axila, adica n-am avut in viata mea urme de umezeala vizibile pe haine nici macar pe canicula sau in urma unor eforturi fizice foarte intense. Doar foarte putin in a doua situatie, daca nu m-as da inainte cu nimic. Pe scurt, folosesc produse deodorante pentru a pastra zona complet uscata pana la urmatorul dus sau/si pentru parfum. In afara de niste stick-uri cremoase (Nivea Jasmine si unul de pe iherb) care miroseau ceva de speriat dupa cateva ore (in conditiile in care daca nu ma dadeam cu nimic nu era nicio problema), orice functioneaza la mine, nu pot sa deosebesc deodorantele si antiperspirantele luate laolalta pe masura eficientei.

Motivul principal pentru care am achizitionat-o a fost dorinta de a folosi ceva mai simplu, care sa nu fie greu de indepartat in timpul spalarii. Instinctiv, nu mi se pare sanatos sa simt o pelicula plasticoasa (mai ales in cazul antiperspirantelor) asupra careia trebuie sa insist la dus cu diferite manusi sau alte chestii de exfoliere mecanica. In timp, am ajuns la concluzia ca nu era doar o fixatie itita de aiurea in mintea mea: cu deodorantele naturale (nu numai la piatra ma refer) nu-mi mai apar regulat nodulii durerosi pe care eu ii puneam in trecut pe seama epilarii. Cum o dau pe utilizarea exclusiva de produse conventionale (la care revin de cate ori am chef), cum am iar probleme.

Isteria cu asocierea aluminiu - cancer sau Alzheimer nu m-a cuprins, nu folosesc tone de astfel de produse si nici nu s-a demonstrat stiintific pana acum ca ar exista vreo legatura. Cea mai importanta reglementare aparuta se refera la compusii de aluminiu si zirconiu, ai caror particule nu trebuie sa fie sub 10 μm acolo unde exista riscul inhalarii (aerosoli).



Plusuri:

- nu lasa urme pe haine
- nu lasa in urma niciun fel de pelicula obstructiva
- este inodora
- poate fi utilizata si in alte scopuri: stagnarea sangerarilor superficiale, uscarea eruptiilor acneice, calmarea arsurilor solare, a intepaturilor de insecte, ca astringent ocazional pentru ten...
- dureaza o vesnicie si nu expira niciodata


Minusuri:

- e casanta
- nu exista dovezi clare ca ar fi 100% o alegere sanatoasa, indiferent de provenienta


In general, in afara ca este folosita de popoarele orientale de sute de ani, despre piatra de alaun nu se stiu inca prea multe lucruri. Are in compozitie aluminiu, la fel ca argilele cosmetice (considerate sigure), insa sustinatorii ei spun ca sub aceasta forma nu poate intra in organism prin piele. Chiar daca ar face-o, cantitatea aplicata in mod normal ar fi de 10 ori mai mica decat cea de aluminiu permisa intr-un pahar cu apa de la chiuveta (dupa OMS). Sarurile de aluminiu oricum nu prea sunt absorbite in modul acesta prin piele, cea mai importanta cantitate intrand in organism prin sistemul digestiv.
 
La momentul cumpararii nu s-a pus problema sa aleg intre potassium alum (naturala) si ammonium alum (sintetica), ambele pietre la care aveam acces apartineau primei categorii. Am luat-o pe cea de la Aroma-Zone (7€) deoarece varianta mai la indemana, Aromachologie L'Occitane, afisa un pret nesimtit in farmaciile romanesti. In acesti ani am mai incercat si variante lichide, insa o prefer pe aceasta.

Fiind un produs astringent si dezinfectant, nu reprezinta o solutie pentru persoanele cu hipersudoratie. Pentru restul, ramane de testat. De amintit ca, pentru o aplicare corecta, piatra (umezita cu apa rece) trebuie plimbata pe piele ceva mai mult decat un deodorant obisnuit, iar procedeul pulverizarii in prealabil a unui amestec facut in casa din apa si uleiuri esentiale nu-i foarte eficient sau sanatos. Uleiurile vegetale si alcoolul sunt singurele substante din bucatarie in care se pot dizolva uleiurile esentiale, in apa doar se disperseaza. Iar cine se joaca cu dozajul, poate face buba (vocea experientei :D). Mai bine un deo natural cu farnesol sau altceva cumparat de-a gata.

In concluzie, imi place mult, isi indeplineste corect sarcina, iar daca as sti cu siguranta ca-i inofensiv si nu m-as plictisi rapid de aceeasi rutina fada, l-as declara The One in categoria lui. :)